Majoritatea bătrînilor se plîng că generaţia tînăra este lipsită de educaţie. Să fiu deacord cu ei nu mă grăbesc căci totul se începe de la un singur “eu” văzut în “tu”. Uite că recent am avut generoasa ocazie să urmăresc cum un copil de 13-15 ani a cumpărat ţigări de la chioşcul din faţa Centrului Comercial “Unic”. De multe ori vedeam grupuri de elevi care se îmbulzeau lîngă astfel de “zone”, dar din cauza mai multor motive nu mă apropiam să închin cuvinte de laudă vînzătoarei. După acest scenariu mi-am zis că trebuie să actionez. Apropiindu-mă de chioşc în paşi calmi şi hotărîţi, mă aşteptam să văd o doamnă supărată pe toată lumea sau o domnişoară indiferentă chiar şi de sănătatea ei. Am greşit. Un bătrîn drăguţ, nins pe cap, cu ochelari pe nasul cîrnav şi cu o privire nevinovată m-a întrebat ce-mi pofteşte inima. Prima poftă a fost întrebarea de ce vinde ţigări minorilor şi dacă e la curent că este ilegal. “Cine? Eu? Nu! Nu! Eu nu!” a fost răspunsul lui. Înţeleg că acesta nu este unicul caz, însă cum poţi tu să întinzi această nicotină unui copil care abia de a învăţat să meargă? 

Mă dor foarte mult astfel de mărturii. După parerea mea, foarte puţin timp şi atenţie li se acordă copiilor. O fi ei mici, dar tu voinic nu vei fi toată viaţa. Aici sunt multe de spus … fapta are ultimul cuvînt.