Ajuta-ma sa te iubesc!

Indiferent dacă foloseşti scaunul cu rotile sau picioarele pentru a te putea deplasa, eşti liber să cunoşti şi să-ţi aperi drepturile. Ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi a fost discutată în cadrul conferinţei din 23 noiembrie cu participarea persoanele cu dizabilităţi fizice precum şi a reprezentanţilor ONG-urilor şi a consultantului în drepturile omului din Austria.

 Potrivit lui Ion Cibotărică, vice-preşeditele Centrului de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi, ratificarea convenţiei nu este doar sarcina Ministerului Muncii sau a Ministerului Protecţiei Sociale şi a Familiei ci, a mai multor actori sociali. Convenţia în acest sens prezintă un catalizator ce ar produce schimbarea, însă nu înainte de a fi o modificare la nivel legislativ. “Persoanele cu dizabilităţi nu doar sunt cei care profit de anumite îndemnizaţii, dar sunt şi membri activi ai societăţii“ a mai accentuat sursa.

 Una din problemele de care se ciocnesc aceste persoane este instabilitatea economică. Igor Meriacre, director executiv Asociaţia “Motivaţie”, a specificat faptul că în famila unde există un copil cu dizabilitate fizică, e şi firesc ca unul din părinţi să-l îngrijească, şi deseori, acestea sunt mamele. Prin urmare, ele renunţă la postul de muncă pentru a acorda mai mult timp copilului bolnav. În multe cazuri, tatăl pleacă din familie şi acesta creşte într-o familie monoparentală. Un alt factor este accesul limitat la informaţie şi la servicii de reabilitare şi integrare socială. Astfel, puţine persoane cu dizabilităţi îşi cunosc drepturile sau au studii superioare. O persoană cu nevoi speciale poate fi încadrată în cîmpul muncii şi poate să presteze servicii ca: instructori în educarea altor persoane cu handicap, instructori de calculator, tehnician, reparaţia aparatajului radioelectronic, şofer de taxi, repararea hainelor şi a încălţămintei, confecţionarea obiectelor de artizanat, dactilografierea sau servicii la telefon.

Textele convenţiei ONU au fost elaborate cu participare persoanelor cu nevoi speciale care-şi cunosc cel mai bine problemele. Potrivit Nataliei Ciobanu, Preşedinte AO “DOR” care, mai e şi părintele unui copil cu nevoi speciale, trebuie să punem accentele asupra discriminării familiei şi a părinţilor, iar Conveţia trebuie să prevadă articole ce ţin de integrarea familiei cu asemenea probleme în societate. “Timp de 6 ani luptăm pentru schimbarea legislaţiei la acest capitol. Deseori se mizează pe diferite proiecte de caritate pentru persoanele cu dizabilităţi, ci nu pe problema legislativă. Legea este prescrisă de persoanele ce nu trăiesc cu asemenea probleme. Am solicitat remodificrea articolului ce vizează tutela asupra copiilor cu dizabilităţi grave care, au depăşit vîrsta de 18 ani, pentru că aceştia mai necesită îngrijire specială”.

Varvara Cucuruzeanu, Preşedintele centrului pentru copiii cu dezabilităţi din Peresecina, a menţionat că activează raional şi regional, iar majoritatea îşi cunosc deja drepturile şi libertăţile. Centrul din Peresecina activează din 2002 şi în fiecare an cadrele didactice sunt nevoite să-şi înnoiască cererile pentru a-şi continua munca.

 După semnarea la 30 martie 2007 a Convenţiei, R. Moldova şi-a luat angajamentul de a ratifica şi implementa drepturile persoanelor cu dezabilităţi atît la nivelul factorilor de decizie, cît şi la nivelul întregii societăţi.

În Republica Moldova există peste 170 de mii de persoane cu nevoi speciale. Anual se nasc cca 150 de copii cu necesităţi speciale, iar la vîrsta de 50 de ani, numărul persoanelor cu dizabilităţi e de două ori ai mare.